În fostul lagăr socialist reformele au fost declarate odată cu schimbarea conducerii de atunci, adică cu numirea lui Gorby in funcţia de boss al partidului cîrmaci. Au trecut de atunci vre-o douăzeci şi cinci de ani, URSS nu mai există şi lagărul socialist a dispărut, dar carul reformelor aşa si a rămas neurnit din loc. Ce se întîmplă? Care-i cauza?
Specialiştii în ale menajementului susţin ca reformele pot reuşi doar atunci când ne vom schimba felul de a gândi şi atîrnarea faţă de problemele apărute. Omului îi este caracteristic conservatorismul deci, totul depinde de disponibilitatea lui internă faţă de reforme. Reformelor se opun nu numai cadrele superioare de conducere dar şi cetăţeanul simplu. Cauza acestei rezistenţe este civilizaţia contemporană care suprimă dezvoltarea instinctului cercetării, căutării adevărului. Din copilărie suntem înconjuraţi cu o mulţime de interdicţii. Sistemul educaţional şi cel de învăţămînt puţin câte puţin aduc la dispariţia acestui instinct. Noi devenim lenoşi şi lipsiţi de curiozitate. Mai ales că tot ce este nou este legat de riscuri. Are rost să riscăm, să încercăm ceva nou?
Încercînd să reformăm ceva trebue să cunoaştem unele motive ale rezistenţei:
- necunoaşterea scopului schimbărilor
- non-participarea la planificarea lor
- parerea că reformele sunt doar de dragul scopurilor personale ale liderilor
- ignorarea tradiţiilor şi stilului obişnuit de viaţă al cetăţenilor
- lipsa informaţiei despre însăşi reformele
- detectarea erorilor în procesul de pregătire a reformei(chiar şi cele minime)
- frica de creştere accentuată a volumului de lucru
- părerea că deja lucrurile merg bine
- neîncrederea în iniţiatorul schimbărilor, lipsă de respect pentru el
Competenţa liderului oferă oamenilor încrederea în acţiunile sale. Personalitatea oferă satisfacţie de la comunicare cu acest lider. Caracterul inspiră respect.
Are oare societatea noastră aşa lideri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu