Versiunea hronologică a lui Scaliger desigur că nu era unică.
Profesorul E.Bikerman a declarat că există haos in tabelele cu date ale evului mediu. Analizele documentelor vechi arată că preconceperea timpului în trecutul îndepărtat diferă brusc de nivelul actual. Dispozitivele de măsurare a timpului au fost ceva nemaipomenit pîn în secolele XIII-XIV. De obicei în epoca medievală se foloseau clepsidrele de apă şi ceasurile de soare şi de nisip. Ceasul de soare putea fi folosit doar atunci cînd era soare, clepsidrele erau obiecte de mare căutare şi foarte scumpe. La sfîrşitul secolui IX la măsurarea timpului se foloseau lumînările.Împăratul anglo-saxon Alfred cel Mare lua cu sine in călătorii lumînări de aceiaş lungime şi ordona să se aprindă una după alta. Această metodă se aplica şi în secolele XIII-XIV. Călugării se orientau în timp după numărul foilor citite din cărţile sfinte. În acea perioadă se dezvoltă cabalaua hronologică. Adepţii ei susţineau că intervalele de timp care se folosesc pentru masurarea timpului pe pămînt capătă cu totul alte dimensiuni cînd se aplică la masurarea evenimentelor biblice. Augustin echivala o zi biblică cu o mie de ani pămînteşti şi astfel încerca să afle vîrsta omenirii.
Profesorul E.Bikerman a declarat că există haos in tabelele cu date ale evului mediu. Analizele documentelor vechi arată că preconceperea timpului în trecutul îndepărtat diferă brusc de nivelul actual. Dispozitivele de măsurare a timpului au fost ceva nemaipomenit pîn în secolele XIII-XIV. De obicei în epoca medievală se foloseau clepsidrele de apă şi ceasurile de soare şi de nisip. Ceasul de soare putea fi folosit doar atunci cînd era soare, clepsidrele erau obiecte de mare căutare şi foarte scumpe. La sfîrşitul secolui IX la măsurarea timpului se foloseau lumînările.Împăratul anglo-saxon Alfred cel Mare lua cu sine in călătorii lumînări de aceiaş lungime şi ordona să se aprindă una după alta. Această metodă se aplica şi în secolele XIII-XIV. Călugării se orientau în timp după numărul foilor citite din cărţile sfinte. În acea perioadă se dezvoltă cabalaua hronologică. Adepţii ei susţineau că intervalele de timp care se folosesc pentru masurarea timpului pe pămînt capătă cu totul alte dimensiuni cînd se aplică la masurarea evenimentelor biblice. Augustin echivala o zi biblică cu o mie de ani pămînteşti şi astfel încerca să afle vîrsta omenirii.
Există şi o mulţime de anahronisme în istoriografia medievală. Un exemplu îl constă frescele din biserici unde patriarhi şi împăraţi din testamentul vechi sunt îmbrăcaţi în strae ale evului mediu şi se află in companii cu personaje antice. Cruciaţii secolului XI considerau că îi pedepsesc pe calăii lui Hristos şi nu pe urmaşii urmaşilor acelora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu