IUDA ŞI CEI 30 DE ARGINŢI

        

            

     P.Liukimson în cartea sa "Evreii şi banii" scrie că, dacă pentru creştinii ortodocşi Isus din Nazaret este fiul lui Dumnezeu, întruchiparea Domnului în fiinţă umană, produs al concepţiei imaculate atunci pentru evrei el întotdeuna a fost şi rămîne un eretic periculos, un renegat născut în urma unui adulter al mamei sale.

În mai multe surse evreeşti cum ar fi „Talmud”-ul şi unele apocrife Ieşua Ben-Pandir este considerat ca fiu al Mariei şi al soldatului roman Pandir. Din „Talmud” se poate de aflat multe amănunte despre viaţa şi faptele lui Hristos dar   nu se spune nimic despre alt personaj al Noului Testament care este strîns legat de mitul despre 30 arginţi şi anume Iuda Iscariot.

Există două lucrări evreeşti care descriu cum sau petrecut lucrurile în realitate cu judecata lui Hristos şi de unde au apărut cei 30 arginţi.

Tractatul „Sanhedrin” povesteşte cum au fost extrase dovezile care au permis trimiterea in judecată a lui Isus sub invunuire de apostazie. Sub masca de „ucenici” Sanhedrinul a trimis la Isus doi evrei care fiind profund religioşi au ascultat atent propovăduirile şi la momentul arestării au arătat la Isus ca eretic şi instigator la revolte. Aceşti doi evrei au participat ca martori şi la judecata asupra lui Isus care a durat 40 de zile şi la care au confirmat că anume el este acel om care spunea lucruri blasfemătoare şi instigătoare la revoltă împotriva religiei evreeşti.

Istoria cu sărutul lui Iuda nu poate fi considerată a fi veritabilă deoarece după legea evreiască trbuie să existe nu mai puţin de doi martori, judecata nu se poate baza pe marturisirile a doar unui singur om.

Numele lui Iuda Iscariot apare în apocriful evreesc „Legenda despre Ieşua din Nazaret sau Balada despre cel spînzurat”. Iuda Iscariot este nume deformat ce provine din expresia evreiască „iş craiot”- „cel de la margine de oraş”. Anume „Iehuda de la margine de oraş” văzînd că se apropie sărbătoarea evreiască „Pesah” a hotărît să-l scotă pe cel spînzurat şi conform ritualului străvechi la înhumat în grădina proprie. Dispariţia trupului a făcut mare vîlvă printre adepţii lui Isus, aceştea trîmbiţînd la fiecare colţ că aceasta este dovada că Isus sa înâlţat. Sinhedrinul  deranjat de răspîndirea acestor zvonuri  a început urgent căutarea trupului dispărut pentru a arăta că divinitatea lui Isus este un mit. În scurt timp Iehuda Iş-Craiot a fost găsit, acela a arătat unde este mormîntul lui Isus, a permis deshumarea lui, însă, a cerut drept recompensă 30 de arginţi pentru cheltuelele suportate la înmormîntare – cumpărarea jiuljiului, plata celor care au săpat mormîntul şi şanţul de scurgere a apelor de ploae din jurul lui dar şi pentru alte lucrări. Iş-Craiot a primit acei 30 de arginţi neştiind că numele său va rămîne în istorie ca sinonim al trădării.

Based on  Pyotr Liukimson