Vechimea Bibliei

VECHIMEA BIBLIEI

Din copiile Bibliei, care sau păstrat până in zilele noastre, cele mai vechi se consideră manuscrisele din Alexandria, Vatican şi Sinai. Aceste trei manuscrise se datează cu a doua jumătate al secolului IV după Hristos. Ele sunt scrise în limba greacă. Cum au apărut aceste codexuri se cunoaşte foarte puţin. Manuscrisul din Alexandria a fost făcut cadou în a. 1628 împăratului englez Carol I de patriarhul Chiril Lucaris, cel din Sinai a fost descoperit de teologul Tischendorf abia în secolul XIX şi cel din Vatican a fost găsit în a.1475. De cine şi în ce condiţii nu se ştie.

După cum se vede, toate trei copii ale Bibliei, şi-au făcut apariţia abia după sec.XV. Vechimea acestor manuscrise se bazează doar pe autoritatea lui Tischendorf. El a datat aceste codexuri făcînd apel la aşa numitul „stil de scris” adică datare paleografică. .Dar datarea paleografică necesită compararea scrisului codexurilor cu scrisul din texte deja datate, cum ar fi documente de tip scrisori, contracte şi alte de acest tip. Acest lucru nefiind posibil de făcut, atunci şi datarea paleografică nu poate fi considerată ca o metodă veridică de datare. Paleografia depinde complet de hronologia globală existentă deja şi atunci întrăm într-un cerc vicios. Hronologia în bună parte se bazează pe paleografie şi invers.

Manuscrisele de la Cumran se datează cu începutul erei noastre doar pe baza unui papyrus evreesc găsit în a.1902. Învăţaţii nici chiar în zilele noastre nu pot ajunge la o concluzie comună când a fost scris acest papyrus. Sa ajuns la înţelegerea ca papirusul să fie datat cu începutul e.n. Comparînd stilul scrisului sa ajuns la concluzia că manuscrisele de la Cumran sunt puţin mai vechi. Alte dovezi veridice nu există.

Nu există nici un exemplar al Bibliei în ebraică datat mai devreme de sec.IX. Cel mai vechi manuscript evreesc care conţine în întrgime Vechiul Testament  se presupune că aparţine a.1008.

Este acceptată părerea că canonul Bibliei a fost instituit de soborul de la Laodicea în a.363, dar nu sa păstrat nici un act care ar confirma acest lucru. Oficial canonul Bibliei a fost stabilit de soborul de la Trident care a avut loc in anii 1545-1563. Atunci au fost nimicite o mulţime de cărţi care au fost numite apocrife adică care nu se încadrau in doctrina oficială bisericească şi în hronologia oficială.