Pe 3 decembrie 1927 Stalin a declarat că „Nu se poate purta un război fără petrol, iar în viitorul război cel ce va avea superioritate în problema petrolului, acela va avea şanse de victorie".
Într-o discuţie cu Guderian, Hitler a declarat: „Vreţi să atacaţi fără petrol-bine, să vedem ce-o să iasă din asta?
Unica sursă de nădejde a Germaniei naziste în asigurarea cu petrol erau cîmpurile petroliere de la Ploieşti.
În iunie 1940, cînd armata germană lupta în Franţa, din ordinul lui Stalin şi fără nici un fel de consultare cu aliaţii germani, Jukov a rupt o bucată din România –Basarabia.
Din Basarabia pînă la oleoductele româneşti a rămas o aruncătură de băţ – circa 100 km. Putea oare garanta cineva tovarăşului Schiklgruber că Jukov, din ordinul aceluiaşi Stalin, nu va mai face încă un pas în România, un pas de o sută de kilometri, fatal pentru Germania?
Stalin a făcut un pas înspre petrol, cucerind un cap de pod pentru o viitoare ofensivă, şi s-a oprit aşteptînd. Prin aceasta şi-a arătat interesul pentru petrolul românesc şi l-a speriat pe Hitler, care pînă atunci luptase în Vest, în Nord, şi în Sud, fără să acorde atenţie „neutrului" Stalin.
Această acţiune a lui Stalin din 1940 la provocat pe Hitler la măsuri de prevenire a agresiunii din partea prietenului de la răsărit iar în acea situaţie unica metodă de apărare era atacul prin surprindere.
Istoricul britanic L.Hart a stabilit că planul german din iulie 1940 a fost foarte simplu: pentru a apăra România de agresiunea sovietică trebuia ca atacul german să se dea în altă parte, distrăgînd atenţia Armatei Roşii de la cîmpurile petroliere.
Hitler a înfăptuit atacul dar lovitura n-a fost fatală, Stalin şi-a revenit şi lucrurile au luat o altă întorsătură.
Sursele petroliere de la Ploieşti au fost cauza raptului de la 28 iunie 1940 a Basarabiei de la România.
Rămîne întrebarea: de ce Stalin n-a ocupat toată Moldova (şi partea de peste Prut) lipsindu-l astfel pe Hitler de petrol? Atunci în cîteva luni s-ar fi încheiat şi al doilea război mondial căci fără petrol Hitler ar fi fost nevoit să treacă la tratative de pace.
După V. Suvorov „Spărgătorul de gheaţă”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu